învoit², ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 349/17 / Pl: ~iți, ~e / E: învoi] 1 (Înv) 1 Permis. 2 Căruia i s-a dat voie. 3 (Spc; d. militari) Căruia i s-a dat o permisie. 4 Ajuns la o înțelegere cu cineva. 5 (Înv; d. afaceri; udp „cu”) Care este înțeles. 6 (D. lucrători cu ziua) Tocmit. 7 (Rar) Care s-a stabilit în urma unei înțelegeri Si: convențional (1). 8 Căruia i s-a permis să lipsească pentru scurt timp de la școală, serviciu, cazarmă etc.