ÎNVÎRTIRE, învîrtiri, s. f. Acțiunea de a (se) învîrti; mișcare circulară; rotire, sucire, răsucire. Musca s-a întors în colivie... și, prinsă de un sentiment de mișcare perpetuă, a intrat într-o spirală de învîrtire dementă împrejurul lui Coco. ARGHEZI, P. T. 110. Sus, în deal de mînăstire, Saltă hora-n învîrtire. ALECSANDRI, P. III 571. În învîrtirea valțului, am pomenit numele tău. NEGRUZZI, S. I 65.