ÎNVĂLMĂȘI (-ășesc) I. vb. tr. A pune în neorînduială, a arunca de-a valma unele peste altele (sau unii peste alții), a amesteca claie peste grămadă; a zăpăci, a ului, a turbura: vrăjmașii... ce-i întreceau cu mult la număr, îi învălmășise și-i puse pe fugă (ISP.); morile vuesc... învălmășind în spițele roatelor talazurile albite de spumă (DLVR.). II. vb. refl. 1 A se amesteca de-a valma, în neorînduială: luptătorii se învălmășesc și cad unii peste alții (VLAH.); înăuntrul sufletului ei, amintirile se învălmășeau (GRL.) ¶ 2 A se zăpăci, a se încurca: Moțoc... se învălmășea în vorbă (NEGR.) [comp. DE-A VALMA, VĂLMĂȘAG].