învățat², ~ă [At: CORESI, EV. 14/1 / Pl: ~ați, ~e / E: învăța] 1 a Obișnuit cu ceva. 2 a Căruia i s-au transmis (sistematic) cunoștințe într-un anumit domeniu. 3 a Care a fost inițiat într-o meserie, artă, știință etc. 4 a (D. un animal) Dresat. 5 a Sfătuit. 6 a Care a ajuns prin muncă sistematică să cunoască o meserie, știință, limbă străină etc. 7 a (D. texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 8 a Care a deprins o învățătură din ceva. 9 a Care a dobândit experiență. 10 a Care a fost făcut să se cumințească. 11 a (Înv) Făcut să înțeleagă preceptele unei religii, credințe etc. 12 a (Înv) Convertit la creștinism. 13 a Inițiat în religia creștină. 14 a Propovăduit. 15 a (D. textele religioase) Explicat. 16 a Determinat să facă ceva. 17 a Care știe multă carte Si: doct, instruit, erudit, savant. 18 sm Savant.