învățământ sn [At: CARAGIALE, ap. TDRG / Pl: ~minte / E: învăța + -ământ] 1 Precept din care se deduce un mod de a acționa, de a gândi etc. 2 Învățare (3). 3-4 (Domeniu și) activitate de educare și instruire în școli Si: (înv) învățătorie (1-2). 5 (Pex) Totalitate a instituțiilor școlare. 6 (Îs) ~ public (sau de stat) Învățământ (3) îndrumat și controlat de către organele responsabile ale administrației de stat. 7 (Îs) ~ elementar Primă treaptă de învățământ (3) în care se predau cunoștințe elementare. 8 (Îs) ~ superior Cel mai înalt grad de învățământ (3) predat în institute și universități. 9 Domeniu de activitate în care activează personalul didactic Si: învățătură (7).