Definiția cu ID-ul 922469:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚĂMÎNT, (1) învățăminte, s. n. 1. Concluzie teoretică și practică a unei expuneri, a unei întîmplări, a unui eveniment etc.; învățătură. Marile dezbateri științifice din Uniunea Sovietică în jurul problemelor filozofiei, lingvisticii, biologiei și fiziologiei, descoperirile remarcabile ale savanților sovietici în domeniul structurii materiei vii, al structurii atomului, al cosmogoniei constituie izvoare de prețioase învățăminte pentru cadrele noastre științifice și didactice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. O notiță statistică foarte curioasă și plină de învățăminte. CARAGIALE, S. U. 39. 2. Organizare a procesului de instrucție și de educație (în școală); procesul de instrucție și de educație a elevilor (în școală) (v. instrucție, educație); p. ext. totalitatea instituțiilor școlare. În anii regimului de democrație populară învățămîntul a luat un puternic avînt. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2857. În bugetul pe 1951 al R.P.R. 12% din totalul cheltuielilor au fost destinate pentru învățămînt. IST. R.P.R. 749. ◊ Învățămînt public v. public. Învățămînt elementar v. elementar. Învățămînt mediu v. mediu. Învățămînt superior v. superior. Învățămînt de partid = formă de învățămînt organizat de partid în care se predau cunoștințe din domeniul ideologiei marxist-leniniste menite să ducă la ridicarea nivelului ideologic și profesional al oamenilor muncii. 3. Domeniu în care activează cadrele didactice.