învățătură sf [At: COD. VOR. 3/14 / Pl: -ri / E: învăța + -ătură] 1 (Înv) Deprindere. 2 Învățare (5). 3 Studiu al unei meserii, al unei cărți Si: școală, ucenicie. 4 (Pex) Materie de studiat. 5 Învățare (6). 6 Pregătire științifică Si: instrucție, carte. 7 Învățământ (9). 8 Erudiție. 9 (Pex) Înțelepciune. 10 (Îla) Cu ~ Erudit. 11 (Îla) Fără ~ Incult. 12 Sistem de îndrumări teoretice sau practice într-un anumit domeniu de activitate Si: doctrină. 13 Principiu teoretic sau practic Si: precept. 14 Experiență. 15 Lecție. 16 Pildă. 17 (Spc) Morală a unei fabule. 18 (Îe) A-i fi cuiva ceva de ~ A-i servi cuiva ceva drept experiență pentru a nu mai greși. 19 (Înv; îs) ~ bisericească Predică. 20 (Îas) Cazanie. 21 Sfat. 22 Îndemn. 23 (Îlav) Cu ~ra cuiva Povățuit, îndemnat de cineva. 24 (Înv) Dojană. 25 (Îe) A da cuiva o ~ A învăța minte pe cineva, punându-l în fața unui fapt neplăcut. 26 (Înv) Poruncă. 27 Însărcinare. 28 (Jur; înv; îe) A da ~ A da ordin Si: a porunci. 29 (Îlav) Cu ~ra cuiva Din ordinul cuiva. 30 (Îe) A călca ~ra A încălca legea. 31 (Îae) A nu urma poruncile bisericești.