înăbușire sf [At: DA ms / S și: (înv) înnă~/ Pl: ~ri / E: înăbuși] 1-2 (Rar) Țâșnire (a lacrimilor sau) a sângelui Si: înăbușit¹ (1-2). 3 Împiedicare a creșterii și dezvoltării plantelor de către buruieni Si: înăbușit¹ (3). 4 Înfășurare a cuiva în multe haine pentru a transpira ca să-i scadă febra Si: înăbușit¹ (4). 5 Reprimare a acțiunilor, mișcărilor și manifestărilor sociale Si: înăbușit¹ (5). 6 Sufocare. 7-8 Acoperire a focului cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit Si: înăbușit¹ (7-8).