înălțare sf [At: PSALT. SCH. 6/14 / V: (înv) îrăl~, nălțare / S și: înnă~ / Pl: ~țări / E: înălța] 1 Ridicare. 2 Construire de clădiri Si: înălțat¹ (2). 3 Ivire a corpurilor cerești pe boltă Si: înălțat¹ (3). 4-5 Ridicare a ochilor (în semn de nesupunere) Si: înălțat¹ (4-5). 6 (Fig) Ridicare în rang Si: înălțat¹ (6). 7 Ridicare a vocii, a tonului Si: înălțat¹ (7). 8 (Fig) Lăudare. 9 (Fig) Slăvire. 10 (Fig; înv) Aroganță (1). 11 (Fig) Progres. 12 (Înv) Urcare a unui monarh pe tron Si: înălțat¹ (12). 13 (Bis; îs) ~a Domnului Sărbătoare religioasă celebrată la 40 de zile după Paști în cinstea ridicării la ceruri a lui Iisus Flristos. 14 (Bis; îs) -a Crucii Sărbătoare religioasă celebrată la 14 septembrie în amintirea apariției crucii în biserica din Ierusalim. 15 (Înv; ca titulatură) Alteță. 16 (Înv) Încălecare. 17 (Ccr; rar) Superioritate morală, intelectuală etc. Si: înălțat¹ (14). 18 Creștere în înălțime a copiilor Si: înălțat¹ (15). 19 Ivire în toată măreția a unui monument Si: înălțat¹ (16).