ÎNĂUNTRU adv. (Și în forma înlăuntru) În interior. Se înălță în vîrful picioarelor să privească înăuntru. C. PETRESCU, S. 33. E o căldură năbușitoare înăuntru și miroase a vopsea cu terebentină proaspătă. CARAGIALE, O. II 13. Să nu răzbată soarele și ploaia înlăuntru. CREANGĂ, P. 239. ◊ Fig. La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. Dară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă. EMINESCU, O. I 142. – Variante: înlăuntru, înuntru (EMINESCU, O. I 98, KOGĂLNICEANU, S. 42), înluntru (EMINESCU, O. I 154) adv.