înșelare² sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 133 / Pl: ~lări / V: (reg) ~șal~, ~șăl~ / E: înșela²] 1 (Înv) Câștigare. 2 Inducere în eroare Si: înșelat² (2). 3 Păgubire a cuiva mințind Si: înșelat² (3). 4 Dezamăgire. 5 Funcționare defectuoasă a memoriei, a simțurilor, care dau o imagine eronată a realității Si: înșelat² (5). 6 Formare a unei păreri greșite despre cineva sau ceva Si: înșelat² (6). 7 Escrocare a cuiva Si: înșelat² (7). 8 Infidelitate conjugală Si: înșelat² (8). 9 Necredință în dragoste Si: înșelat² (9). 10 Seducere a unei femei Si: înșelat² (10).