Definiția cu ID-ul 499595:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înșfăca (înșfac, înșfăcat), vb. – A apuca brusc, a înhăța. – Var. înfășca. Bg. hvaštam, faštam (Cihac, II, 148; DAR), cu pref. în-. După Giuglea, Dacor., III, 622, din gr. σφηϰόω „a strînge”, ceea ce pare mai puțin probabil.