ÎNȘIRARE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei. 1. Înșiruire, șir. Înșirarea mărgelelor. 2. Fig. Succedare, perindare. Înșirarea gîndurilor. 3. Fig. Expunere (a unui șir de idei, de fapte, de întîmplări etc.). O înșirare de reguli mecanice, pe care elevii erau obligați să le memorizeze. L. ROM. 1953, nr. 2, 7.