înțepușa [At: DOSOFTEI, V. S. 223/2 / V: ~poșa / Pzi: ~șez / E: în- + țepușă] 1 vt A împunge cu țepușa. 2 vt A împunge gura unui sac cu țepușa pentru a putea fi legat. 3 vt (Pex) A lega. 4 vi (Fig; d. părul de pe cap) A se ridica în sus ca țepușele. 5 vr (Pop) A se înțepeni (9).