ĭápă f., pl. ĭepe (lat. ĕqua, sard. ebba, npv. ego, vfr. iewe, cat. pg. egua, sp. yegua). Femela caluluĭ. A bate șaŭa să (orĭ ca să) priceapă ĭapa, a face aluziune la ceva ca să priceapă cineva. Pl. Pedalele războĭuluĭ de țesut (potnogĭ, tălpigĭ). Cele doŭă lemne încrucișate pe care se sprijină plugu cînd e tras pe drum (V. traglă).