șah² [At: FL (1838), 16¹/22 / Pl: „uri / E: ger Schach] 1 sn Joc (de origine orientală) care se desfășoară între doi jucători, pe o tablă pătrată împărțită în 64 de pătrățele egale, alternativ albe și negre, cu ajutorul a 32 de piese de valori și numiri diferite, mișcate după anumite reguli, ținta fiind imobilizarea regelui, piesa principală a adversarului Si: (înv) șatrange (1). 2 sn (Pex) Ansamblul pieselor (tabla și figurile) cu care se joacă șah² (1). 3 sn Disciplină sportivă corespunzătoare. 4 sn (Construit cu verbul ”a fi„, de care se leagă prin pp ”în„ sau cu verbul ”a da") Situație în cursul jocului în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului. 5 i Cuvânt prin care adversarul este anunțat că regele lui este atacat de o piesă. 6 sn (îe) A ține (pe cineva) în ~ A limita jocul adversarului la apărarea regelui. 7 sn (Fam; îae) A pune pe cineva în dificultate, luându-i posibilitatea de a acționa, de a lua o hotărâre Si: a imobiliza. 8 sn (Fam; îae) A ține pe cineva în tensiune. 9 sn (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ și mat A pune (pe cineva) în situația de a se recunoaște învins (într-o luptă, într-o dispută etc.). 10 sn (Frî) Eșec (2).