ȘALĂU s.m. (Mold.) Veche monedă de aramă. A: Tu de ierți greșala altuia, dai un șalău, iară Dumnedzău de iartă greșala ta, îț iartă o mie de zloți. VARLAAM. Direptului toată lumea cu aveare, iară necredinciosului nice un șalău. DP, 12^v. Era bănărie în cetatea Sucevei . . . și făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla, 4 șalăi la un ban bun. PSEUDO-MUSTE. // C: Si au pus pre dînșii dajde cîte un șalău de plug. IR 1757, 23^v. Etimologie: cf. pol. szalag, szalawa.