șcătulă sf [At: ECONOMIA, 214/16 / V: (reg) cuștâie, cuștie, ișcat~, ișcătuie, ișcutuie, sâcătuie, scat~, scătuie, scă~, șcatuie (Pl: ~ui), șcat~, ~uie, școtuie (Pl: ~ui), șcutâie (Pl: ~ui), șcutie (Pl: ~ii) / Pl: ~le, ~ui / E: mg skatulya, skatula, iskatulya, iskatula, srb škatula] (Reg) 1 Cutie¹ (1). 2 (Îf șcătuie) Solniță. 3 (Îf ișcutuie) Lădiță așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, în care cade cenușa.