ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește, care descrie o linie ondulată. Se luă după zgomot, și dete de un pîrîiaș limpede ca lacrima, îngust, zburdalnic și șerpuitor ca o fîșie de argint, pe care ar tîrî-o în fuga mare un copil neastîmpărat. BASSARABESCU, V. 141. S-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene. ANGHEL, PR. 74.