ȘES¹, șesuri, s. n. 1. Întindere de pămînt fără diferențe de nivel; cîmpie. Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape. VLAHUȚĂ, O. A. I 74. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară. EMINESCU, O. I 201. ♦ Fig. întindere largă. Să verși, păgîn, potop de apă Pe șesul holdelor de aur. GOGA, P. 18. 2. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert¹ (4). Pune cineva mîna pe pelea... de pe șes. I. IONESCU, D. 483.