șezător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82^v/7 / V: (reg) șazatoare, șâzâtoare, șestoare sf (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: ședea + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care este așezată (pe ceva). 3 sn (Mol; Buc) Scândură fixată între tălpile războiului, pe care stă țesătoarea când țese. 4 sf (Reg) Așternutul de sub șa³ (1). 5 sf (Reg; îf șazatoare) Loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) stabilită cu traiul (într-un loc). 8 a (Înv) Sedentar. 9 a (Reg; îs) Piatră ~oare Piatră fixă din sistemul celor două roți ale morii. 10 sf Adunare (restrânsă) organizată de săteni (în serile de iarnă), la care participanții lucrează și totodată petrec cântând, spunând povești, glume etc. Si: (reg) furcărie, habă² (1), habără. 11 sf Reuniune (literară) Si: cenaclu (3), întrunire, serată.