ȘIRAG s. n. 1. (Criș., Trans. SV) Mulțime, gloată, ceată. C: Răutățile și greutățile s-au apropiiat ca o turmă sau ca un șireag. SA, 6^r. Șireagul jidovilor cu alenșigu viniră înaintea lui. MISC. SEC. XVII, 44^r. Ce să înțeleage prin beseareca sfîntă? Șireagul credincioșilor, carii după Hristos pre acest pământ supt un păstoriu mare să îndireptează. PP, 27^r-27^v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 5^r; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 9^v, 11^v. // B: (Fig.) Pentru marea și minunata strălucire de toate șireagurile stelelor celor din taină se cinstește ca o împărăteasă. ANTIM. 2. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Armată, trupă; linie de bătaie, coloană de ostași. A: Toată oastea intr-un șirag tocmită ca 9000 de oameni. M. COSTIN. Fiind căpitan pre șireagul mavrilor. DOSOFTEI, VS. Enias încă oastea carea cu sine avea în șirag tocmind-o, de război și de bătaie să să apuce era gata. CANTEMIR, HR. Să lărgisă șireagurile cele de moscali, în lăture, cît alergai cu calul. NECULCE; cf. M. COSTIN, apud TEW; DOSOFTEI, LITURGHIER, apud TEW; DOSOFTEI, MOL.; N. COSTIN; GHEORGACHI. C: Și era numărul șireagului călărașilor doauo mii de sute de mii. NT 1648, 310^r. A caldiianilor trei șireaguri viniră pre cămile și le mînară acealea toate și pre slugile tale cu arma-i omorîră. C 1692, 521^v. Shirag. Exercitus. AC. 368; cf. FOGARASI, apud TEW; NT 1648, 129^r, 129^v, 248^v; N TEST. (1648); SICRIUL DE AUR; CS, 16^r; C 1692, 509^v. // B: Ieși om tare den șireagul celor streini de fealiu. BIBLIA (1688). Variante: sarag (N. COSTIN), șărag (GHEORGACHI), șireag (NT 1648, 129^r, 129^v, 248^v, 310^r; N TEST. 1648; M. COSTIN, apud TEW; DOSOFTEI, LITURGHIER, apud TEW; DOSOFTEI, VS; SA, 5^r, 6^r; SICRIUL DE AUR: CS, 16^r; BIBLIA 1688; C 1692, 509^v, 521^v; MISC. SEC. XVII, 44^r; PP, 9^v, 11^v, 27^r-27^v; NECULCE; ANTIM). Etimologie: magh. sereg. Cf. pol. szereg. Cf. h o l ot ă, o ș t o r o m; o r d i e.