șiret¹ sn [At: (a. 1693) SIO II_l5 337 / V: (reg) șăr~, șărit, șerăt, șer~, (înv) ~rit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc șerit] 1 Șnur (1). 2 Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte Si: șnur (2), (reg) șinor (2). 3 (Spc) Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie. 4 (Fam; îe) A se trage de ~uri (cu cineva) A-și permite familiarități (cu cineva).