șirlău [At: CANTEMIR, IST. 77 / V: (îrg) ji~, (reg) șar~, șur~, (îvr) ~Iau sn / Pl: ~laie, (înv) ~ri / E: pbl fo cf șirloi¹] (Reg) 1-2 sn Șuvoi¹ (1-2). 3 sn (Pex) Făgaș săpat de șuvoaie¹ (1) Si: (reg) șiroi¹ (4), șuvoi¹ (9). 4 sn (îf șurlău) Urmă lăsată de roțile carului. 5-6 av, sn (Adesea prin exagerare) (în formă de) șiroi¹ (5).