șoaptă sf [At: N. TEST. (1648), 114^v/13 / V: (înv) șop~, (îvr) șopt (Pl: ~uri) sn / Pl: ~te / E: pvb șopti] 1 Șoptire (1). 2 (Pex) Vorbă rostită (foarte) încet Si: (reg) șopot¹ (2). 3-4 (Îljv) În ~ (și, rar, în ~te, îvr, cu ~ptă) (Care se rostește) foarte încet. 5 (Lsg) Murmur surd și confuz de glasuri. 6 (Fig) Freamăt (1). 7 (Mpl) Calomnie. 8 (Lpl) Zvonuri.