ștempel sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) st~, (reg) stemplu, stim~, stimpil, ~eampăr, ~er sn, ștamplă (Pl: ștemple) șteamplă (Pl: ștemple) sf (înv) ~plu (Pl: ~li) sm / Pl: ~e, (reg) ștemple / E: ger Stempel] 1-2 (Reg) Ștampilă¹ (1-2). 3 (Reg) Timbru. 4 (Reg) Copac marcat, care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5 (Înv; îf stempel) Poanson. 6 (Tip) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă Si: patriță. 7 (Reg; în exploatarea lemnului) Fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul în porțiunile de teren accidentat. 8 (Trs) Poartă a stăvilarului.