știre sf [At: (a. 1521) HURMUZAKI XI, 843 / V: (îvr) ștere / Pl: ~ri / E: ști] 1 (Îvp) Cunoaștere (1). 2 (Îvp; îe) A avea (în sau de) ~ A avea cunoștință de ceva. 3 (Îvp; îlav) Cu ~ Pe știute. 4 (Îvp; îlav) Fără (de) ~ Pe neașteptate. 5 (Îvp; îal) Fără să (se) știe (1). 6-7 (Îlav) Cu (sau, îvr, prin) ~a (cuiva) ori fără (de) ~a (cuiva) Cu (sau fără) cunoștința (cuiva). 8-9 (Pex; îal) Cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. 10 (Reg; îe) A nu ști în ~a sa nimic A nu avea nimic pe conștiință. 11 (Înv) Mărturie. 12 (Înv) Dovadă (1). 13 Veste. 14 Noutate. 15 (Pop; îe) A ști (sau a afla) de ~a (cuiva) sau a(-i) ști (cuiva) de ~, (îvr) a(-i) ști (cuiva) – A avea informații, vești despre cineva. 16 (Pop; îae) A avea în vedere (pe cineva). 17 (Pop; îe) A fi în Ț~a cuiva A fi în grija cuiva. 18 (Pop; îae) A fî în paza cuiva. 19 (Îvp; îe) A avea (cuiva) de ~ A avea grijă (de cineva). 20-21 (Pop; îe) A lăsa (pe cineva) sau a se duce (ori a pleca, a porni etc.) în ~a lui Dumnezeu (sau Domnului, Celui de Sus) A lăsa (pe cineva) sau a se duce (ori a pleca, a pomi etc.) la voia întâmplării. 22 (Ccr) Document (1). 23 (Ccr) Sursă de informație. 24 (Îlv) A da (cuiva) de ~ A înștiința. 25 (Pop; îe) Turcii știu de ~a lui Se spune pentru a arăta că nu se știe (1) ce s-a întâmplat cu cineva (sau cu ceva). 26 (Pop; îae) Se spune pentru a arăta că cineva (sau ceva) nu poate fi găsit.