ȘTIUT, -Ă, știuți, -te, adj. 1. Care este bine cunoscut de cineva. Poposi cu flăcăul la un han știut. SADOVEANU, B. 76. În cimitirul lui se odihnesc... multe rude, știute și neștiute. GALACTION, O. I 13. Să se afle negreșit la ceasurile cinci la locul știut. CAMIL PETRESCU, O. II 517. Și pe cînd din ochii lui Făt-Frumos se scurgeau șiroaie de lacrimi, la fîntîna știută, urgisita și zbuciumata lui soție scosese acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur. CREANGĂ, P. 99. 2. Care știe multe; învățat. Cîte lucruri aș fi putut afla și învăța de la un om atît de știut și de comunicativ. CARAGIALE, S. N. 192. Tu să te-arăți supărată Pentru un prost neștiut? CONACHI, P. 14.