știutor, ~oare [At: PSALT. 294 / P: ști-u~ / V: (înv) știet~, știit~, ~iu smf, a / Pl: ~i, ~oare / E: ști + -(u)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care este informată (în legătură cu...) Si: cunoscător. 3-4 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare) Si: instruit, iscusit, învățat, priceput, (îrg) știut² (4-5). 5 smf (Îs) ~ de carte Persoană care știe (60) să scrie și să citească.