2 definiții pentru șuetard
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șuetard, -ă adj. (peior.) Palavragiu, care se ține de șuete ◊ „În fața unor asemenea muncitori, «plimbăreții» și «șuetarzii» pe care i-am întâlnit ar avea toate motivele să roșească.” Sc. 12 VI 74 p. 4. ◊ „Mahomed, tiran inteligent și brutal, poet orgolios și strateg intuitiv, șuetard amuzant și ucigaș cu sânge rece [...]” R.lit. 21 III 77 p. 16 (din șuetă + -ard)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șuetard adj. m., pl. șuetarzi; f. sg. șuetardă, pl. șuetarde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: șuetard
șuetard adjectiv
| adjectiv (A3) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)