șuviță sf [At: PRAV. 91 / V: (reg) ju~, șiv~, șubi~ / A și: (reg) șuv- / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: bg шевица „cusătură”, (2-4) cf șuvoi¹] 1 Fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, dintr-un aliment sau dintr-o suprafață) Si: (reg) șușăniță (1). 2 (Pan) Ramificație îngustă a unui curs de apă Si: (reg) șușăniță (2). 3 (Pex) Curs de apă îngust Si: (reg) șușăniță (3). 4 Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva Si: șiroi¹ (5). 5 (Reg; pan) Tăietură naturală săpată de apă într-un mal¹, pe care coboară un drum. 6 Cantitate mică de fire alăturate din părul¹ capului omenesc. 7 Mănunchi de fire (răsucite) de in, de cânepă, de lână etc.