ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Mold.) Fîșie, bucată (lungă și îngustă). Pe șușănițele de pămînt din dosul celor două șiruri de sentinele, stăteau grămădiți, putrezind, căzuții luptelor trecute. SADOVEANU, O. VI 95. Două degete de la mîna dreaptă s-alegeau iarăși, rupînd cu preciziune marginea foiței într-o șușăniță egală. id. Î. A. 104. Am un cîrd de cuconițe, legate ca șușănițe (Carul cu strujeni). ȘEZ. i 93. – Accentuat și: șușăniță. – Pl. și: șușăniți (HOGAȘ, M. N. 98). – Variantă: șușeniță (C. PETRESCU, R. DR. 304) s. f.