șvăboaică sf [At: CADE 1249 / V: șfă~ / Pl: ~ice / E: șvab² + -oaică] 1 (Înv) Femeie care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 2 Femeie care face parte din urmașii șvabilor² (9).