țanțoș, -ă, țanțoși, -e, adj. – Mândru, arogant: „Iară altă dihanie, mai mică de stat, da’ tare țanțoșă și cu coada ca o seceră...” (Bilțiu-Dăncuș: 264). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); din magh. tancos „jucăuș, dansator profesionist” (< magh. tanc „dans” + suf. -os) (Frățilă).