ȚIGĂNUȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui țigan. Țigănușul își dogorea la jeratec palmele roze. C. PETRESCU, C. V. 118. ♦ Fig. Termen apelativ (alintător) pentru un copil brunet. Țigănușul mamei! țipă cucoana Cristina cu dragoste. SADOVEANU, P. S. 178. 2. Pasăre de baltă avînd picioarele înalte, ciocul lung și încovoiat, spatele și aripile negre cu reflexe verzui și albăstrii (Plegadis faleinellus). O pereche de păsări ciudate, asemenea stîrcilor, dar negre de tot și cu ciocul prelung și subțire... Apoi își aduse aminte... că vorbise de ele cu un pescar care-i spusese că le cheamă țigănuși. DUMITRIU, V. L. 121. 3. Pește răpitor cu corpul scurt și plin, de culoare închisă, stropit cu puncte negre, foarte răspîndit în bălțile Dunării (Umbra canina).