ȚIGĂU, ❍ȚÎGĂU, f. ȚIGAIE, ❍ȚÎGARE adj. și sm. f. 🐑 Se zice despre o varietate de oi cu lîna fină, mătăsoasă, scurtă și creață: (berbece) țigău (🖼 5130), (oaie) țigaie (🖼 5131); lînă țigaie; un Țigan negru ca un fund de ceaun, creț la cap ca o oaie țigaie... îmi ieși înainte (GN.); țigăile sînt mai bune decît cărnăile, țuștile și oltencele, pentru că au o lînă mai bună, mai moale, mai subțire și... mai scumpă decît a celorlalte soiuri (ION.).