țintaură sf [At: MUMULEANU, C. 158/18 / P: ~ta-u~ / V: ~ulă, ~ur sm, țentaur sm, ~torie, cin~, cen~, cintaulă, centaulă, cintaur sm, cintorie, centorie, cintoare / Pl: ~re / E: lat centaurea (sub influența pronunției germane)] (Bot; reg) 1 (Șîc centaură măruntă, centaură râioasă) Fierea-pământului (Centarium umbellatum). 2 Frigurică (Centarium pulchellum). 3 Albăstriță (Centaurea cyanus).