țuțuiancă sf [At: SEVASTOS, N. 282 / Pl: ~nce / E: țuțuian + -că] (Reg) 1 Nume dat soției de țuțuian (1). 2 (art) Nume dat unui dans popular asemănător cu arcanaua, o horă de brâu. 3 (art) Nume dat unui dans popular asemănător unei hore Si: mureșeancă. 4 (art) Dans care se obișnuiește la nuntă. corectat(ă)