5 definiții pentru încondura (încălța)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.

ÎNCONDURA1, încondur și încondor, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.

ÎNCONDURA1, încondur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.

încondúr și -éz, a v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încondura, încondur sau încondurez, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.

Intrare: încondura (încălța)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încondura, încondurverb

reflexiv
  • 1. rar A se încălța cu conduri. DLRLC DLRM
etimologie:
  • în- + condur DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.