25 de definiții pentru îndrepta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDREPTA, îndrept, vb. I. I. 1. Tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ Refl. (Despre oameni) A lua o ținută dreaptă. 2. Tranz. și refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. ♦ Refl. (Despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună. 3. Refl. și tranz. A(-și) corecta purtările. II. 1. Refl. A porni într-o anumită direcție. ◊ Tranz. Îndreaptă mașina spre oraș. (Expr.) A-și îndrepta pașii = a merge spre... 2. Tranz. A arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită. ◊ Expr. A îndrepta pașii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre...; b) a călăuzi, a conduce (în viață). A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. ♦ A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. [Prez. ind. și: îndreptez] – În + drept.

ÎNDREPTA, îndrept, vb. I. I. 1. Tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ Refl. (Despre oameni) A lua o ținută dreaptă. 2. Tranz. și refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. ♦ Refl. (Despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună. 3. Refl. și tranz. A(-și) corecta purtările. II. 1. Refl. A porni într-o anumită direcție. ◊ Tranz. Îndreaptă mașina spre oraș. (Expr.) A-și îndrepta pașii = a merge spre... 2. Tranz. A arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită. ◊ Expr. A îndrepta pașii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre...; b) a călăuzi, a conduce (în viață). A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. ♦ A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. [Prez. ind. și: îndreptez] – În + drept.

îndrepta [At: VARLAAM, C. 374/1 / V: (îrg) ~derep~, ~direp~ / Pzi: îndrept și ~tez / E: în + drept] 1 vt A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. 2 vr (D. oameni; șîe a se ~ ca un băț) A lua o ținută dreaptă. 3 vt (Fig; îe) A ~ (cuiva) spatele A bate pe cineva. 4-5 vtr A (se) schimba din rău în bine Si: a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. 6 vr (D. vreme) A se face frumoasă. 7 vr (Reg; d. interstițiile doagelor de la butoi) A dispărea prin umflarea în apă. 8 vr (D. armată) A se reorganiza. 9 vr (D. oameni) A se întrema după o boală. 10 vr A căpăta o înfățișare prosperă. 11 vr (Irn; d. alcoolici) A se drege după beție. 12-13 vtr A(-și) corecta purtările. 14 vr (Jur) A se dezvinovăți. 15 vr (Înv; îe) A se ~ de păcat A se mântui de păcate. 16 vt (Înv) A scuza. 17 vt A arăta cuiva drumul bun. 18 vt (Fig) A îndemna pe cineva spre hotărârea potrivită. 19 vr (Îe) A-și ~ ochii (sau privirile) asupra cuiva sau a ceva A se uita la cineva sau la ceva. 20 vr (Șîe a-și ~ pașii) A porni într-o anume direcție. 21 vtf (Rar) A face pe cineva să meargă spre... 22 vt (D. vehicule) A conduce într-o anumită direcție. 23 vt (D. cursul unei ape) A da o anume direcție. 24-25 vtr (D. cereri, rugăminți etc.) A (se) adresa. 26 vr (Îe) A-și ~ gândul asupra cuiva sau a ceva A se gândi la cineva sau la ceva. 27 vt A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. 28 vt (Reg; d. urechi) A ciuli.

ÎNDREPTA, îndrept și îndreptez, vb. I. I. 1. Tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strîmb, a dezdoi, a aduce în poziție normală, dreaptă. Cum mergea prin codru, dă peste un om care nu făcea alta decît copacii ce erau drepți îi strîmba, iar pe cei strimbi îi îndrepta. ȘEZ. II 201. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și corecta poziția corpului, a lua o ținută dreaptă. Se îndreaptă din șale. 2. Refl. (Despre persoane) A se întrema după o boală, a căpăta înfățișare bună, a arăta mai bine, a se înviora. Parcă mai crescuse, se mai îndreptase, se mai luminase la față. DUMITRIU, V. L. 83. Nu trecu mult și el băgă de seamă că mă-sa nu se îndreptează, ci... se topește de pe picioare. ISPIRESCU, L. 128. De mă voi îndrepta, pre mulți am să popesc și eu. NEGRUZZI, S. I 161. ◊ Fig. (Despre semănături) După ploi, grîul se îndreptase destul de bine. SADOVEANU, M. C. 188. ◊ Tranz. Îl luă la masă la el ca să-l mai îndrepte. DELAVRANCEA, H. T. 18. ♦ (Despre vreme) A se schimba din rea în bună, (în special) a deveni din ploioasă, senină. Ieși copile cu părul bălan afară... doar s-a îndrepta vremea. CREANGĂ, A. 34. ♦ Tranz. A îmbunătăți. Toți au rămas cu ideea că Toderică și-a îndreptat starea. NEGRUZZI, S. I 85. 3. Refl. A reveni asupra unei greșeli, a-și corecta purtările, a se lepăda de năravuri, a se corecta. Nici socoti că s-a îndrepta; calul bătrîn nu mai învață a juca. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ Tranz. Eu am făcut greșeala, tot eu trebuie s-o îndreptez. CARAGIALE, O. III 83. Părîndu-mi stilul lor îndestul de deosebit de cele de mai nainte alcătuiri ale mele... m-am apucat să le îndreptez. NEGRUZZI, S. II 169. ◊ (Absol.) [Filimon] critica ca să îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze. GHICA, S. A. 80. II. (Urmat de determinări locale, de obicei introduse prin prep. «spre», «către», mai rar «la», «pe» sau «în») 1. Refl. (Despre persoane) A se duce, a porni, a se pune în mișcare într-o direcție anumită; a apuca pe un drum. Se îndreptează... Spre clavirul ce-i zîmbește. MACEDONSKI, O. I 86. Se îndreptară spre Pipirig. CREANGĂ, A. 20. Nu uita să te îndreptezi tocmai în fundul Forului roman. ODOBESCU, S. III 70. El la tîrg se îndrepta. ALECSANDRI, P. P. 137. ◊ Fig. Sufletul tînăr al copilei se îndrepta spre lumina tinereții și spre viitor. SADOVEANU, O. I 96. Iorgu... s-o îndreptat pe calea adevărului. ALECSANDRI, T. 1052. ◊ (Despre lucruri) Ape... Șerpuind prin văi adînci... Și-ndreptîndu-se în cale La biserica din vale. ALECSANDRI, P. II 34. Mergînd pe o cărare ce se îndrepta spre locul balului, am început a gîndi cu părere de rău. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate pe drumul bun, a îndruma, a conduce în direcția potrivită. A întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, și băiatul l-a îndreptat aici. CARAGIALE, O. I 195. A îndreptat-o la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. N-ai putea d-ta să ne îndrepți spre țara zmeului? ALECSANDRI, T. I 429. ◊ (Cu privire la animale, la vehicule, la ambarcații) Bade, calul mi l-oi îndrepta iar la d-ta. RETEGANUL, P. II 11. Căpitanul îndată au îndreptat corabia cătră acea parte. DRĂGHICI, R. 25. ◊ Expr. A-și îndrepta pasul (sau pașii) sau a îndrepta pașii cuiva = a păși sau a face pe cineva să pășească spre..., a călăuzi, a conduce. Mi-a îndreptat pașii către acest loc. ISPIRESCU, L. 56. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. ALECSANDRI, P. A. 122. A(-și) îndrepta ochii (privirile sau gîndul) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva, a i se duce cuiva gîndul la cineva sau la ceva. Spre Moscova se îndreaptă privirile tuturor popoarelor care n-au izbutit să scuture încă de pe umerii lor jugul robiei capitaliste. STANCU, U.R.S.S. 101. Ochișorii... La soru-sa-i îndrepta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ (Cu privire la arme de foc) A aținti asupra cuiva sau a ceva, a da o anumită direcție. Îndreptați tunurile spre cetate. ALECSANDRI, T. II 17. Bun meterez că-și făcea, Flinta-n Bîca că-ndrepta. ȘEZ. II 77. ◊ Fig. În țările capitalului știința și tehnica sînt îndreptate împotriva clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 43. ♦ (Cu privire la hîrtii oficiale) A trimite sau a adresa cuiva. A îndrepta o petiție către autoritatea competentă.

A ÎNDREPTA îndrept tranz. 1) (obiecte, suprafețe etc.) A face să devină drept; a netezi; a nivela; a aplana; a egala. ~ o sârmă. ~ un teren. 2) și fig. A orienta în direcția necesară; a îndruma. ~ pe cineva spre centru. 3) A face să se îndrepte. ~ sănătatea. ~ o nedreptate. 4) A modifica în bine; a corecta; a corija. /în + drept

A SE ÎNDREPTA mă îndrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se vindeca; a se lecui; a se însănătoși. 2) (despre timp) A se schimba în bine. 3) A lua direcția; a o apuca; a face. ~ spre pădure. 4) A recăpăta forma sau poziția inițială; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îmbunătăți. Copilul și-a ~t purtarea. /în + drept

îndreptà v. (activ) 1. a face drept: a îndrepta copacii cei strâmbi; 2. a drege, a repara: îndreaptă grădina ISP.; 3. fig. a corija, a rectifica: a îndrepta o greșală; 4. a dirija: a îndrepta un tun; 5. a arăta cuiva calea: D-zeu te-a îndreptat la mine CR. ║ (reciproc) 1. a se face mai bine, a deveni mai bun: vremea, bolnavul a început să se îndrepte; 2. fig. a se corija, a se justifica; 3. a se ridica în picioare: când cade omul, anevoie se îndreaptă PANN; 4. a apuca încotrova: se îndreaptă spre casă; 5. a se adresa către cineva: s’a îndreptat spre noi.

îndrépt și -éz, a v. tr. (d. în și drept.Îndrept, îndrepțĭ, îndreaptă; să îndrepte). Fac drept ceĭa ce era strîmb: a îndrepta o vargă. Dirijez, așez orĭ mișc într’o direcțiune: a îndrepta tunu spre rîŭ, trupele spre dușman. Adresez: a îndrepta o cerere spre (saŭ către) cineva. Arăt drumu: îndreaptă-mă pe unde să ajung maĭ răpede acasă. Ameliorez: Dumnezeŭ îndreaptă timpu. Dreg, repar: a îndrepta o mașină. Corijez, corectez, rectific: a îndrepta o greșeală. Vindec: a îndrepta un bolnav, l-am îndreptat de frigurĭ. V. refl. Mă fac drept din strîmb: varga se îndreaptă. Mă dirijez, mă așez orĭ mă mișc într’o direcțiune: ochiĭ mi se îndreaptă spre patrie. Mă adresez: mă îndrept spre (saŭ către) tine. Mă ameliorez: semănăturile s’aŭ îndreptat după ploaĭe. Mă dreg, mă repar: mașina s’a îndreptat. Mă corijez, mă rectific: greșelile s’aŭ îndreptat. Mă vindec: bolnavu s’a îndreptat de frigurĭ. – Vechĭ: îndreptez și îndireptez. Mă dereptez, mă justific.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrept, 2 sg. îndrepți, 3 îndreaptă; conj. prez. 1 sg. să îndrept, 3 să îndrepte; imper. 2 sg. afirm. îndreaptă

îndrepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrept, 3 îndreaptă

îndrepta vb., ind. prez. 1 sg. îndrept, 3 sg. și pl. îndreaptă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDREPTA vb. I. 1. (înv.) a obli. (A ~ un cui.) 2. v. destinde. 3. v. nivela. 4. v. aranja. 5. a potrivi, (prin Transilv.) a aiepta. (~ cuvertura.) II. 1. v. îmbunătăți. 2. v. ameliora. 3. v. corecta. 4. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 5. (fig.) a repara, (pop. fig.) a drege. (A ~ o nedreptate.) 6. v. redresa. 7. v. întrema. 8. v. întrema. III. 1. v. apuca. 2. v. duce. 3. v. îndruma. 4. v. dirija. 5. a întinde, a întoarce, a ochi, a ținti. (~ arma spre...)

ÎNDREPTA vb. I. 1. (înv.) a obli. (A ~ un cui.) 2. a (se) destinde, a (se) întinde. (Și-a ~ corpul.) 3. a netezi, a nivela. (~ zidul cu mortar.) 4. a aranja, a așeza, a netezi. (Își ~ părul.) 5. a potrivi, (prin Transilv.) a aiepta. (~ cuvertura.) II. 1. a (se) îmbunătăți, a (se) remedia. (Situația s-a ~.) 2. a (se) ameliora, a (se) îmbunătăți, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.) 3. a (se) corecta, a (se) corija, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 4. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 5. (fig.) a repara, (pop. fig.) a drege. (A ~ o nedreptate.) 6. a (se) normaliza, a (se) redresa, a (se) reface, (înv. și reg. fig.) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a ~ sub aspect economic.) 7. a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 8. a (se) fortifica, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după o scarlalină.) III. 1. a apuca, a o lua, a merge, a se orienta, a păși, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. și reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A se ~ spre casă.) 2. a duce, a merge. (Acesta e drumul care se ~ spre...) 3. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (I-a ~ pe drumul cel bun.) 4. a dirija, (fig.) a canaliza. (A ~ discuția în sensul dorit.) 5. a întinde, a întoarce, a ochi, a ținti. (~ arma spre...)

A se îndrepta ≠ a se gheboșa, a se ghemui

A (se) îndrepta ≠ a (se) strâmba, a (se) înrăutăți, a se pleca, a se răsturna

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndrepta (îndrept, îndreptat), vb.1. A face drept ceea ce era îndoit sau strîmb. – 2. A rectifica, a corija. – 3. A reface, a aranja, a restabili. – 4. A călăuzi, a îndruma, a indica direcția. – 5. (Mold.) A arăta, a semnala. – 6. (Refl.) A se justifica. – 7. (Refl.) A îmbunătăți, a ameliora. – Var. (înv.) drepta, înderepta, îndirepta. Mr. ndreptu, ndreptare, megl. andrept, andriptari. De la drept, înv. derept, cu pref. factitiv în-, ca drumîndruma, semnînsemna, etc. Der. directă de la un lat. *directāre sau *derectāre (Candrea-Dens., 515; DAR; Candrea), sau din lat. *indirectāre, cf. alb. ndërtoń (Philippide, II, 645), este posibilă, fără să pară probabilă. Directiāre apare la Virgilio Marón, cf. *addirectiārefr. adresser. Sensul 7 apare și în calabr. ndirizzari „a se ameliora (timpul)”. Există tendința de a conjuga eu îndreptez.Der. îndreptător, adj. (care îndreaptă; călăuzitor); îndreptătură, s. f. (înv., corectare; îmbunătățire).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CASTIGAT RIDENDO MORES (lat.) moravurile se îndreaptă prin râs – Deviza comediei dată de poetul francez J. de Santeul. Reliefează forța educativă a râsului.

Castigat ridendo mores (lat. „Rîzînd îndreptăm moravurile”). Această maximă este creația poetului francez J. Santeul care a trăit în secolul al XVII-lea, dar a scris în limba latină. Cînd renumitul actor italian Domenico i-a comandat o inscripție pentru pînza teatrului său, Santeul i-a compus epigratul: Castigat ridendo mores. Și aceste trei cuvinte, care au devenit deviza comediei, și-au ciștigat o popularitate rapidă și universală. Ele arată că obiceiurile proaste pot fi combătute bine prin ironie, satiră, umor. Valoarea și adevărul acestei expresii sînt confirmate de Karl Marx, cînd spune că omenirea se desparte de trecut, rîzînd. Poetul Marcel Breslașu conchide, într-un articol din „Scînteia” (nr. 6632): „De-abia în vremea noastră putem înscrie – nu ca un iluzoriu deziderat, ei cu simțămîntul deplin al realității pe frontonul umorului și al satirei, vestitele cuvinte: «Castigat ridendo mores» – Rîzînd îndreptăm moravurile”. TEAT.

Intrare: îndrepta
îndrepta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT49)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndrepta
  • ‑ndrepta
  • îndreptare
  • ‑ndreptare
  • îndreptat
  • ‑ndreptat
  • îndreptatu‑
  • ‑ndreptatu‑
  • îndreptând
  • ‑ndreptând
  • îndreptându‑
  • ‑ndreptându‑
singular plural
  • îndreaptă
  • ‑ndreaptă
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrept
  • ‑ndrept
(să)
  • îndrept
  • ‑ndrept
  • îndreptam
  • ‑ndreptam
  • îndreptai
  • ‑ndreptai
  • îndreptasem
  • ‑ndreptasem
a II-a (tu)
  • îndrepți
  • ‑ndrepți
(să)
  • îndrepți
  • ‑ndrepți
  • îndreptai
  • ‑ndreptai
  • îndreptași
  • ‑ndreptași
  • îndreptaseși
  • ‑ndreptaseși
a III-a (el, ea)
  • îndreaptă
  • ‑ndreaptă
(să)
  • îndrepte
  • ‑ndrepte
  • îndrepta
  • ‑ndrepta
  • îndreptă
  • ‑ndreptă
  • îndreptase
  • ‑ndreptase
plural I (noi)
  • îndreptăm
  • ‑ndreptăm
(să)
  • îndreptăm
  • ‑ndreptăm
  • îndreptam
  • ‑ndreptam
  • îndreptarăm
  • ‑ndreptarăm
  • îndreptaserăm
  • ‑ndreptaserăm
  • îndreptasem
  • ‑ndreptasem
a II-a (voi)
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
(să)
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
  • îndreptarăți
  • ‑ndreptarăți
  • îndreptaserăți
  • ‑ndreptaserăți
  • îndreptaseți
  • ‑ndreptaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndreaptă
  • ‑ndreaptă
(să)
  • îndrepte
  • ‑ndrepte
  • îndreptau
  • ‑ndreptau
  • îndrepta
  • ‑ndrepta
  • îndreptaseră
  • ‑ndreptaseră
îndrepta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndrepta
  • ‑ndrepta
  • îndreptare
  • ‑ndreptare
  • îndreptat
  • ‑ndreptat
  • îndreptatu‑
  • ‑ndreptatu‑
  • îndreptând
  • ‑ndreptând
  • îndreptându‑
  • ‑ndreptându‑
singular plural
  • îndreptea
  • ‑ndreptea
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndreptez
  • ‑ndreptez
(să)
  • îndreptez
  • ‑ndreptez
  • îndreptam
  • ‑ndreptam
  • îndreptai
  • ‑ndreptai
  • îndreptasem
  • ‑ndreptasem
a II-a (tu)
  • îndreptezi
  • ‑ndreptezi
(să)
  • îndreptezi
  • ‑ndreptezi
  • îndreptai
  • ‑ndreptai
  • îndreptași
  • ‑ndreptași
  • îndreptaseși
  • ‑ndreptaseși
a III-a (el, ea)
  • îndreptea
  • ‑ndreptea
(să)
  • îndrepteze
  • ‑ndrepteze
  • îndrepta
  • ‑ndrepta
  • îndreptă
  • ‑ndreptă
  • îndreptase
  • ‑ndreptase
plural I (noi)
  • îndreptăm
  • ‑ndreptăm
(să)
  • îndreptăm
  • ‑ndreptăm
  • îndreptam
  • ‑ndreptam
  • îndreptarăm
  • ‑ndreptarăm
  • îndreptaserăm
  • ‑ndreptaserăm
  • îndreptasem
  • ‑ndreptasem
a II-a (voi)
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
(să)
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
  • îndreptați
  • ‑ndreptați
  • îndreptarăți
  • ‑ndreptarăți
  • îndreptaserăți
  • ‑ndreptaserăți
  • îndreptaseți
  • ‑ndreptaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndreptea
  • ‑ndreptea
(să)
  • îndrepteze
  • ‑ndrepteze
  • îndreptau
  • ‑ndreptau
  • îndrepta
  • ‑ndrepta
  • îndreptaseră
  • ‑ndreptaseră
îndirepta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înderepta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
derepta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrepta, îndreptverb

  • 1. tranzitiv A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum mergea prin codru, dă peste un om care nu făcea alta decît copacii ce erau drepți îi strîmba, iar pe cei strimbi îi îndrepta. ȘEZ. II 201. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A lua o ținută dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se îndreaptă din șale. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toți au rămas cu ideea că Toderică și-a îndreptat starea. NEGRUZZI, S. I 85. DLRLC
    • format_quote figurat (Despre semănături) După ploi, grîul se îndreptase destul de bine. SADOVEANU, M. C. 188. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Parcă mai crescuse, se mai îndreptase, se mai luminase la față. DUMITRIU, V. L. 83. DLRLC
      • format_quote Nu trecu mult și el băgă de seamă că mă-sa nu se îndreptează, ci... se topește de pe picioare. ISPIRESCU, L. 128. DLRLC
      • format_quote De mă voi îndrepta, pre mulți am să popesc și eu. NEGRUZZI, S. I 161. DLRLC
      • format_quote Îl luă la masă la el ca să-l mai îndrepte. DELAVRANCEA, H. T. 18. DLRLC
    • 2.2. (Despre vreme) A se schimba din rea în bună, (în special) a deveni din ploioasă, senină. DLRLC
      • format_quote Ieși copile cu părul bălan afară... doar s-a îndrepta vremea. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv A(-și) corecta purtările. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corecta
    • format_quote Nici socoti că s-a îndrepta; calul bătrîn nu mai învață a juca. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
    • format_quote Eu am făcut greșeala, tot eu trebuie s-o îndreptez. CARAGIALE, O. III 83. DLRLC
    • format_quote Părîndu-mi stilul lor îndestul de deosebit de cele de mai nainte alcătuiri ale mele... m-am apucat să le îndreptez. NEGRUZZI, S. II 169. DLRLC
    • format_quote (și) absolut [Filimon] critica ca să îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze. GHICA, S. A. 80. DLRLC
  • 4. reflexiv A porni într-o anumită direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duce porni
    • format_quote Se îndreptează... Spre clavirul ce-i zîmbește. MACEDONSKI, O. I 86. DLRLC
    • format_quote Se îndreptară spre Pipirig. CREANGĂ, A. 20. DLRLC
    • format_quote Nu uita să te îndreptezi tocmai în fundul Forului roman. ODOBESCU, S. III 70. DLRLC
    • format_quote El la tîrg se îndrepta. ALECSANDRI, P. P. 137. DLRLC
    • format_quote figurat Sufletul tînăr al copilei se îndrepta spre lumina tinereții și spre viitor. SADOVEANU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote figurat Iorgu... s-o îndreptat pe calea adevărului. ALECSANDRI, T. 1052. DLRLC
    • format_quote figurat Ape... Șerpuind prin văi adînci... Și-ndreptîndu-se în cale La biserica din vale. ALECSANDRI, P. II 34. DLRLC
    • format_quote figurat Mergînd pe o cărare ce se îndrepta spre locul balului, am început a gîndi cu părere de rău. NEGRUZZI, S. I 104. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Îndreaptă mașina spre oraș. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble tranzitiv A-și îndrepta pașii = a merge spre... DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv A arăta cuiva drumul bun; a conduce în direcția potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: conduce îndruma antonime: deruta
    • format_quote A întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, și băiatul l-a îndreptat aici. CARAGIALE, O. I 195. DLRLC
    • format_quote A îndreptat-o la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
    • format_quote N-ai putea d-ta să ne îndrepți spre țara zmeului? ALECSANDRI, T. I 429. DLRLC
    • format_quote Bade, calul mi l-oi îndrepta iar la d-ta. RETEGANUL, P. II 11. DLRLC
    • format_quote Căpitanul îndată au îndreptat corabia cătră acea parte. DRĂGHICI, R. 25. DLRLC
    • format_quote figurat În țările capitalului știința și tehnica sînt îndreptate împotriva clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 43. DLRLC
    • 5.1. A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îndreptați tunurile spre cetate. ALECSANDRI, T. II 17. DLRLC
      • format_quote Bun meterez că-și făcea, Flinta-n Bîca că-ndrepta. ȘEZ. II 77. DLRLC
    • 5.2. (Cu privire la hârtii oficiale) A trimite sau a adresa cuiva. DLRLC
      • format_quote A îndrepta o petiție către autoritatea competentă. DLRLC
    • chat_bubble A îndrepta pașii cuiva = a face pe cineva să meargă spre... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-a îndreptat pașii către acest loc. ISPIRESCU, L. 56. DLRLC
      • format_quote Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. DLRLC
      • format_quote Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. ALECSANDRI, P. A. 122. DLRLC
    • chat_bubble A îndrepta pașii cuiva = a călăuzi, a conduce (în viață). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: uita
      • format_quote Spre Moscova se îndreaptă privirile tuturor popoarelor care n-au izbutit să scuture încă de pe umerii lor jugul robiei capitaliste. STANCU, U.R.S.S. 101. DLRLC
      • format_quote Ochișorii... La soru-sa-i îndrepta. JARN+IK-BÎRSEANU, D. 494. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + drept DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.