4 definiții pentru șezământ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șezământ1 sn [At: (a. 1731) IORGA, S. D. I, 289 / Pl: ~minte / E: ședea + -ământ] (Înv) 1 Ședere (1). 2 Oprire. 3 (Îla) Cu ~ Care este stabil Si: sigur. 4 (Îla) Fără ~ Care este instabil Si: nesigur. 5 Domiciliu (1).

șezământ2 sn [At: ÎNV. VIN. 33/17 / Pl: ? / E: ședea cf lat sedimentum, fr sédiment] (Îvr) Sediment.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘEZĂMÂNT s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, oprire, popas, reședință, sălaș, sediment, sediu, ședere.

șezămînt s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. OPRIRE. POPAS. REȘEDINȚĂ. SĂLAȘ. SEDIMENT. SEDIU. ȘEDERE.

Intrare: șezământ
șezământ
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șezământ
  • șezământul
  • șezământu‑
plural
  • șezăminte
  • șezămintele
genitiv-dativ singular
  • șezământ
  • șezământului
plural
  • șezăminte
  • șezămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)