20 de definiții pentru țâșni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȘNI, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din țâșt.

ȚÂȘNI, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din țâșt.

țâșni [At: C. A. ROSETTI, C. 111/4 / V: (rar) țiș~, (reg) țâjni, țâfni, (înv) ciș~ / Pzi: ~nesc / E: țâști1 + -ni] 1 vi (D. lichide, vapori, praf etc.) A ieși cu presiune printr-o deschizătură Si: (reg) a țâști (5), a țușni (2). 2 vtf A face să iasă cu presiune printr-o deschizătură Si: (reg) a țâști (6). 3 vi (D. lichide, flăcări etc.) A se ridica brusc și cu putere (sub impulsul unor forțe din afară) Si: a sări, (reg) a țâști (7). 4 vtf A face să se ridice brusc și cu putere Si: (reg) a țâști (8). 5 vi (D. ființe) A porni brusc și repede într-o direcție Si: a se repezi, a se năpusti, (rar) a țușni (1), (reg) a țâști (1). 6 vi (D. ființe) A se ridica repede Si: (reg) a țâști (2). 7 vi (D. ființe) A se ivi brusc, impetuos Si: (reg) a țâști (3). 8 vi A începe să vorbească repezit, cu mânie Si: (reg) a țâști (4). 9 vi (Fig) A se arăta profilându-se sau detașându-se de ceva, producând impresia de mișcare. 10 vi A se forma deodată. 11 vi A izbucni cu putere.

A ȚÂȘNI țâșnesc intranz. 1) (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a răbufni; a izbucni. Izvorul țâșnește printr-o crăpătură. 2) (despre ființe) A intra sau a ieși repede și pe neașteptate. /Din țâști

ȚÎȘNI, țîșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. V. răbufni. Sîngele țîșnea și gîlgîia pe prag. DUMITRIU, N. 63. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. Unde intră sonda, țîșnește ca berea de la butoiul cu presiune. C. PETRESCU, A. 548. ◊ (În contexte figurate) În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țîșnesc izvoarele sîngeroase ale amurgului de flăcări. SADOVEANU, O. III 686. ◊ Fig. Toată patima care mocnea de zile îndelungi... țîșnea prin luminile ochilor lui Ion. DUMITRIU, N. 191. ♦ A sări, a împroșca. Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare. DUMITRIU, N. 31. Călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde țîșneau proaște de apă lutoasă. C. PETRESCU, A. R. 49. 2. A ieși, a sări pe neașteptate de undeva; a intra brusc undeva, a da buzna, a irupe. Flăcăul cel voinic țîșni pe ușă în urma controlorului, cu pumnii încleștați. DUMITRIU, N. 7. Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. Iepurele țîșnește toamna dintre ierburi uscate. STANCU, D. 430. Husarii țîșnesc îngroziți de după garduri. CAMIL PETRESCU, U. N. 321. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. Ridicîndu-se... în două picioare, calul vru să țîșnească înainte. PREDA, Î. 139. Ca un șarpe, Mură a țîșnit în pieptul Saftei. GALACTION, O. I 73. Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere. Muguri noi țîșnesc din putregai, Înfrunzește și-nflorește țara. BENIUC, V. 80. Undeva, la spatele lor, după hornuri, țîșni lumina unei lanterne. CAMILAR, N. I 76. Din pămîntul rădăcinii, țîșniseră îndrăzneț cîteva vlăstare crude. C. PETRESCU, S. 14. Luminile țîșniră brusc în sala încinsă de căldură. REBREANU, R. I 201. ◊ Fig. Din clopotul fierbinte al vieței celei noi, Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. Din toate, așa cum le primea, țîșnea o bucurie ciudată, nouă. PREDA, Î. 69. ♦ (Despre sunete, zgomote) A domina. De afară se auzeau strigăte ce țîșneau deasupra murmurului mulțimii. DUMITRIU, N. 71. – Variantă: țișni (CREANGĂ, A. 6) vb. IV.

ȚIȘNI vb. IV. v. țîșni.

țișnì v. 1. a ieși cu putere și iuțeală vorbind de lichide, lumină, foc; 2. a izbucni: am țișnit odată cu țărna în cap CR. [Onomatopee: țiș! exprimând izbucnirea sgomotoasă mai ales a apelor curgătoare].

țîșnésc v. intr. (vsl. *cyšnonti. V. țușnesc1 și țuștĭ). Ĭes cu putere dintr’o deschizătură mică (vorbind de lichide): apa țîșnește din pompă. Fig. Ĭes de odată, fac țuștĭ: am țîșnit odată cu țărna’n cap (Cr.). V. zbughesc.[1]

  1. 1. În original tușnesc, evident greșit. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+țâșni2 (a ~) (a ieși cu presiune) vb., ind. prez. 3 sg. țâșnește, 3 pl. țâșnesc, imperf. 3 sg. țâșnea; conj. prez. 3 să țâșnească

țâșni1 (a ~) (a se repezi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnesc, 3 sg. țâșnește, imperf. 1 țâșneam; conj. prez. 1 sg. să țâșnesc, 3 să țâșnească

țâșni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnesc, imperf. 3 sg. țâșnea; conj. prez. 3 să țâșnească

țâșni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâșnesc, imperf. 3 sg. țâșnea, conj. prez. 3 sg. și pl. țâșnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂȘNI vb. 1. v. erupe. 2. a ieși. (Un izvor care ~ printr-o crăpătură.) 3. (reg.) a sări, a zăleti, (prin Ban. și Transilv.) a puștica. (Sângele ~ pe nas.) 4. v. izbucni.

ȚÎȘNI vb. 1. a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.) 2. a ieși. (Un izvor care ~ printr-o crăpătură.) 3. (reg.) a sări, a zăleti, (prin Ban. și Transilv.) a puștica. (Sîngele ~ pe nas.) 4. a izbucni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a țâșni duhul (din cineva) expr. (er.) a ejacula.

Intrare: țâșni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâșni
  • țâșnire
  • țâșnit
  • țâșnitu‑
  • țâșnind
  • țâșnindu‑
singular plural
  • țâșnește
  • țâșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâșnesc
(să)
  • țâșnesc
  • țâșneam
  • țâșnii
  • țâșnisem
a II-a (tu)
  • țâșnești
(să)
  • țâșnești
  • țâșneai
  • țâșniși
  • țâșniseși
a III-a (el, ea)
  • țâșnește
(să)
  • țâșnească
  • țâșnea
  • țâșni
  • țâșnise
plural I (noi)
  • țâșnim
(să)
  • țâșnim
  • țâșneam
  • țâșnirăm
  • țâșniserăm
  • țâșnisem
a II-a (voi)
  • țâșniți
(să)
  • țâșniți
  • țâșneați
  • țâșnirăți
  • țâșniserăți
  • țâșniseți
a III-a (ei, ele)
  • țâșnesc
(să)
  • țâșnească
  • țâșneau
  • țâșni
  • țâșniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țișni
  • țișnire
  • țișnit
  • țișnitu‑
  • țișnind
  • țișnindu‑
singular plural
  • țișnește
  • țișniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țișnesc
(să)
  • țișnesc
  • țișneam
  • țișnii
  • țișnisem
a II-a (tu)
  • țișnești
(să)
  • țișnești
  • țișneai
  • țișniși
  • țișniseși
a III-a (el, ea)
  • țișnește
(să)
  • țișnească
  • țișnea
  • țișni
  • țișnise
plural I (noi)
  • țișnim
(să)
  • țișnim
  • țișneam
  • țișnirăm
  • țișniserăm
  • țișnisem
a II-a (voi)
  • țișniți
(să)
  • țișniți
  • țișneați
  • țișnirăți
  • țișniserăți
  • țișniseți
a III-a (ei, ele)
  • țișnesc
(să)
  • țișnească
  • țișneau
  • țișni
  • țișniseră
țâjni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâșni, țâșnescverb

  • 1. unipersonal (Despre lichide, aburi) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sîngele țîșnea și gîlgîia pe prag. DUMITRIU, N. 63. DLRLC
    • format_quote Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. DLRLC
    • format_quote Unde intră sonda, țîșnește ca berea de la butoiul cu presiune. C. PETRESCU, A. 548. DLRLC
    • format_quote figurat În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țîșnesc izvoarele sîngeroase ale amurgului de flăcări. SADOVEANU, O. III 686. DLRLC
    • format_quote figurat Toată patima care mocnea de zile îndelungi... țîșnea prin luminile ochilor lui Ion. DUMITRIU, N. 191. DLRLC
    • 1.1. Sări, împroșca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
      • format_quote Călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde țîșneau proaște de apă lutoasă. C. PETRESCU, A. R. 49. DLRLC
  • 2. (Despre ființe) A ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Flăcăul cel voinic țîșni pe ușă în urma controlorului, cu pumnii încleștați. DUMITRIU, N. 7. DLRLC
    • format_quote Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. DLRLC
    • format_quote Iepurele țîșnește toamna dintre ierburi uscate. STANCU, D. 430. DLRLC
    • format_quote Husarii țîșnesc îngroziți de după garduri. CAMIL PETRESCU, U. N. 321. DLRLC
    • 2.1. A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: porni
      • format_quote Ridicîndu-se... în două picioare, calul vru să țîșnească înainte. PREDA, Î. 139. DLRLC
      • format_quote Ca un șarpe, Mură a țîșnit în pieptul Saftei. GALACTION, O. I 73. DLRLC
      • format_quote Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110. DLRLC
  • 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muguri noi țîșnesc din putregai, Înfrunzește și-nflorește țara. BENIUC, V. 80. DLRLC
    • format_quote Undeva, la spatele lor, după hornuri, țîșni lumina unei lanterne. CAMILAR, N. I 76. DLRLC
    • format_quote Din pămîntul rădăcinii, țîșniseră îndrăzneț cîteva vlăstare crude. C. PETRESCU, S. 14. DLRLC
    • format_quote Luminile țîșniră brusc în sala încinsă de căldură. REBREANU, R. I 201. DLRLC
    • format_quote figurat Din clopotul fierbinte al vieței celei noi, Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
    • format_quote figurat Din toate, așa cum le primea, țîșnea o bucurie ciudată, nouă. PREDA, Î. 69. DLRLC
    • 3.1. Despre sunete, zgomote: domina. DLRLC
      sinonime: domina
      • format_quote De afară se auzeau strigăte ce țîșneau deasupra murmurului mulțimii. DUMITRIU, N. 71. DLRLC
etimologie:
  • țâșt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.