opțiuni
  • info

16 definiții pentru îmbărbăta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂRBĂTA, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.

ÎMBĂRBĂTA, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.

îmbărbăta [At: PSALT. SCH. 54/6 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr; cscj) ~ăți / Pzi: ~tez, (îvr) ~ățesc (îf îmbărbăți) / E: în- + bărbat] 1 vr (Înv) A deveni bărbat. 2-3 vtr A(-și) insufla bărbăție, curaj Si: a (se) încurja.

ÎMBĂRBĂTA, îmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. ♦ Refl. A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.

A ÎMBĂRBĂTA ~ez tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat

A SE ÎMBĂRBĂTA mă ~ez intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat

îmbărbătá v. a însufla bărbăție, a încuraja: cu dulci cuvinte o îmbărbătează BOL.

îmbărbăți v vz îmbărbăta

îmbărbătéz v. tr. Încurajez, fac bărbat (viteaz).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătez, 3 îmbărbătează; conj. prez. 1 sg. să îmbărbătez, 3 să îmbărbăteze

îmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbătează

îmbărbăta vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătez, 3 sg. și pl. îmbărbătează

îmbărbătez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂRBĂTA vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.

ÎMBĂRBĂTA vb. 1. a încuraja, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria

A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja

Intrare: îmbărbăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbărbăta
  • ‑mbărbăta
  • îmbărbătare
  • ‑mbărbătare
  • îmbărbătat
  • ‑mbărbătat
  • îmbărbătatu‑
  • ‑mbărbătatu‑
  • îmbărbătând
  • ‑mbărbătând
  • îmbărbătându‑
  • ‑mbărbătându‑
 singular plural
  • îmbărbătează
  • ‑mbărbătează
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbărbătez
  • ‑mbărbătez
 (să)
  • îmbărbătez
  • ‑mbărbătez
  • îmbărbătam
  • ‑mbărbătam
  • îmbărbătai
  • ‑mbărbătai
  • îmbărbătasem
  • ‑mbărbătasem
a II-a (tu)
  • îmbărbătezi
  • ‑mbărbătezi
 (să)
  • îmbărbătezi
  • ‑mbărbătezi
  • îmbărbătai
  • ‑mbărbătai
  • îmbărbătași
  • ‑mbărbătași
  • îmbărbătaseși
  • ‑mbărbătaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbărbătează
  • ‑mbărbătează
 (să)
  • îmbărbăteze
  • ‑mbărbăteze
  • îmbărbăta
  • ‑mbărbăta
  • îmbărbătă
  • ‑mbărbătă
  • îmbărbătase
  • ‑mbărbătase
plural I (noi)
  • îmbărbătăm
  • ‑mbărbătăm
 (să)
  • îmbărbătăm
  • ‑mbărbătăm
  • îmbărbătam
  • ‑mbărbătam
  • îmbărbătarăm
  • ‑mbărbătarăm
  • îmbărbătaserăm
  • ‑mbărbătaserăm
  • îmbărbătasem
  • ‑mbărbătasem
a II-a (voi)
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
 (să)
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
  • îmbărbătați
  • ‑mbărbătați
  • îmbărbătarăți
  • ‑mbărbătarăți
  • îmbărbătaserăți
  • ‑mbărbătaserăți
  • îmbărbătaseți
  • ‑mbărbătaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbărbătează
  • ‑mbărbătează
 (să)
  • îmbărbăteze
  • ‑mbărbăteze
  • îmbărbătau
  • ‑mbărbătau
  • îmbărbătară
  • ‑mbărbătară
  • îmbărbătaseră
  • ‑mbărbătaseră
îmbărbăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbărbăta, îmbărbătezverb

  • 1. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încuraja însufleți antonime: deprima descuraja speria înfricoșa
    • format_quote Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. DLRLC
    • format_quote Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. DLRLC
    • format_quote Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. DLRLC
    • format_quote Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. DLRLC
etimologie:
  • În + bărbat DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.