20 de definiții pentru împăienjenit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinit, -ă, împăinjenit, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinit, -ă, împăinjenit, -ă adj.] – V. împăienjeni.

împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.

ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinit, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenit, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenat, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenit, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenit, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.

ÎMPĂIENJENIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPĂIENJENI și A SE ÎMPĂIENJENI. 2) (despre ochi, privire etc.) Care vădește lipsă de luciditate; neguros; tulbure; cețos. /v. a împăienjeni

ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJINIT,[1] adj. v. împăienjenit. corectat(ă)

  1. În original ÎMPAINJINIT, neconform cu varianta de la intrarea principală și cu alte dicționare. — gall

ÎMPĂINJINIT,[1] adj. v. împăienjenit. corectat(ă)

împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit

împăienjănit, ~ă a vz împăienjenit

împăienjenat, ~ă a vz împăienjenit

împăinginat, ~ă a vz împăienjenit

împăinjenit, ~ă a vz împăienjenit

împângenit, ~ă v vz împăienjenit

împânjănit, ~ă a vz împăienjenit

împoijinit, ~ă a vz împăienjenit

ÎMPAINJINIT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PAINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINJENAT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂIENJENIT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)

ÎMPĂIENJENIT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

Intrare: împăienjenit
împăienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitul
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitul
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenita
  • ‑mpăienjenita
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniții
  • ‑mpăienjeniții
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitele
  • ‑mpăienjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitului
  • ‑mpăienjenitului
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitei
  • ‑mpăienjenitei
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniților
  • ‑mpăienjeniților
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitelor
  • ‑mpăienjenitelor
vocativ singular
plural
împainjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitul
  • împainjinitu‑
  • ‑mpainjinitul
  • ‑mpainjinitu‑
  • împainjini
  • ‑mpainjini
  • împainjinita
  • ‑mpainjinita
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniții
  • ‑mpainjiniții
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitele
  • ‑mpainjinitele
genitiv-dativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitului
  • ‑mpainjinitului
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitei
  • ‑mpainjinitei
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniților
  • ‑mpainjiniților
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitelor
  • ‑mpainjinitelor
vocativ singular
plural
împoijinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împânjănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împângenit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăinginat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăienjenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăienjănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitul
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitul
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenita
  • ‑mpăinjenita
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniții
  • ‑mpăinjeniții
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitele
  • ‑mpăinjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitului
  • ‑mpăinjenitului
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitei
  • ‑mpăinjenitei
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniților
  • ‑mpăinjeniților
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitelor
  • ‑mpăinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitul
  • păinjenitu‑
  • păinjeni
  • păinjenita
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniții
  • păinjenite
  • păinjenitele
genitiv-dativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitului
  • păinjenite
  • păinjenitei
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniților
  • păinjenite
  • păinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjena
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjeni
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular
plural
împăiejenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitul
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitul
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenita
  • ‑mpăiejenita
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniții
  • ‑mpăiejeniții
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitele
  • ‑mpăiejenitele
genitiv-dativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitului
  • ‑mpăiejenitului
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitei
  • ‑mpăiejenitei
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniților
  • ‑mpăiejeniților
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitelor
  • ‑mpăiejenitelor
vocativ singular
plural
împăinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitul
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitul
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinita
  • ‑mpăinjinita
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniții
  • ‑mpăinjiniții
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitele
  • ‑mpăinjinitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitului
  • ‑mpăinjinitului
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitei
  • ‑mpăinjinitei
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniților
  • ‑mpăinjiniților
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitelor
  • ‑mpăinjinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăienjenit, împăienjeniadjectiv

  • 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. DLRLC
  • 2. figurat (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. DLRLC
etimologie:
  • vezi împăienjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.