opțiuni
  • info

9 definiții pentru împăturit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂTURIT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturat, -ă adj.] – V. împături.

ÎMPĂTURIT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturat, -ă adj.] – V. împături.

împăturit1 sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: împături] Împăturire.

împăturit2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 244 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: împături] 1 (D. o pânză, haină, hârtie) Strâns prin îndoirea de mai multe ori. 2 Învelit.

ÎMPĂTURIT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă: împăturat, -ă adj.

ÎMPĂTURAT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURAT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURAT, -Ă adj. v. împăturit.

împăturat1 sn vz împăturit1

împăturat2, ~ă a vz împăturit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂTURIT adj. îndoit, pliat, strâns, (pop.) păturit. (O coală de hârtie ~.)

ÎMPĂTURIT adj. îndoit, pliat, strîns, (pop.) păturit. (O coală de hîrtie ~.)

Intrare: împăturit
împăturit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitul
  • împăturitu‑
  • ‑mpăturitul
  • ‑mpăturitu‑
  • împăturită
  • ‑mpăturită
  • împăturita
  • ‑mpăturita
plural
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împăturiții
  • ‑mpăturiții
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitele
  • ‑mpăturitele
genitiv-dativ singular
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitului
  • ‑mpăturitului
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitei
  • ‑mpăturitei
plural
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împăturiților
  • ‑mpăturiților
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitelor
  • ‑mpăturitelor
vocativ singular — —
plural — —
împăturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatul
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatul
  • ‑mpăturatu‑
  • împăturată
  • ‑mpăturată
  • împăturata
  • ‑mpăturata
plural
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturații
  • ‑mpăturații
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatele
  • ‑mpăturatele
genitiv-dativ singular
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatului
  • ‑mpăturatului
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatei
  • ‑mpăturatei
plural
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturaților
  • ‑mpăturaților
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatelor
  • ‑mpăturatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăturit, împăturităadjectiv

  • 1. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pliat păturit strâns îndoit
    • format_quote Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. DLRLC
    • format_quote Domnișoarele... suflau de moarte, făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. DLRLC
    • format_quote Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. DLRLC
etimologie:
  • vezi împături DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.