7 definiții pentru împerecheat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPERECHEAT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
ÎMPERECHEAT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împerecheat, ~ă a [At: VARLAAM, C. 228 / V: (Mol) ~păr~, împărechet / S și: ~chiat / P și: ~chiat / Pl: ~ați, ~e / E: împerechea] 1 (Înv) Despărțit. 2 (Înv) Învrăjbit. 3 (Înv) Îndoielnic. 4 Care formează o pereche. 5 (Pop; d. animale) Potrivit în vederea montei. 6 Împreunat trupește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPERECHEAT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat, combinat (în perechi).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împerecheat a. fig. învrăjbit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împărecheat a vz împerecheat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPERECHEAT adj. v. îngemănat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPERECHEAT adj. îngemănat, (livr.) geminat. (Flori ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împerecheat, împerecheatăadjectiv
etimologie:
- împerechea DEX '98 DEX '09