16 definiții pentru împuțina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

împuțina [At: PSALT. 232/9 / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.

ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.

A ÎMPUȚINA ~ez tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin

A SE ÎMPUȚINA mă ~ez intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at.A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin

împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împuțina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împuținez, 3 împuținea; conj. prez. 1 sg. să împuținez, 3 să împuțineze

împuțina (a ~) vb., ind. prez. 3 împuținea

împuțina vb., ind. prez. 1 sg. împuținez, 3 sg. și pl. împuținea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUȚINA vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

A se împuțina ≠ a se înmulți

A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori

Intrare: împuțina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținare
  • ‑mpuținare
  • împuținat
  • ‑mpuținat
  • împuținatu‑
  • ‑mpuținatu‑
  • împuținând
  • ‑mpuținând
  • împuținându‑
  • ‑mpuținându‑
singular plural
  • împuținea
  • ‑mpuținea
  • împuținați
  • ‑mpuținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împuținez
  • ‑mpuținez
(să)
  • împuținez
  • ‑mpuținez
  • împuținam
  • ‑mpuținam
  • împuținai
  • ‑mpuținai
  • împuținasem
  • ‑mpuținasem
a II-a (tu)
  • împuținezi
  • ‑mpuținezi
(să)
  • împuținezi
  • ‑mpuținezi
  • împuținai
  • ‑mpuținai
  • împuținași
  • ‑mpuținași
  • împuținaseși
  • ‑mpuținaseși
a III-a (el, ea)
  • împuținea
  • ‑mpuținea
(să)
  • împuțineze
  • ‑mpuțineze
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuțină
  • ‑mpuțină
  • împuținase
  • ‑mpuținase
plural I (noi)
  • împuținăm
  • ‑mpuținăm
(să)
  • împuținăm
  • ‑mpuținăm
  • împuținam
  • ‑mpuținam
  • împuținarăm
  • ‑mpuținarăm
  • împuținaserăm
  • ‑mpuținaserăm
  • împuținasem
  • ‑mpuținasem
a II-a (voi)
  • împuținați
  • ‑mpuținați
(să)
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținarăți
  • ‑mpuținarăți
  • împuținaserăți
  • ‑mpuținaserăți
  • împuținaseți
  • ‑mpuținaseți
a III-a (ei, ele)
  • împuținea
  • ‑mpuținea
(să)
  • împuțineze
  • ‑mpuțineze
  • împuținau
  • ‑mpuținau
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținaseră
  • ‑mpuținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuțina, împuținezverb

  • 1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. DLRLC
    • format_quote Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. DLRLC
    • format_quote Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
    • format_quote Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. DLRLC
    • format_quote figurat Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
    • chat_bubble A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
etimologie:
  • În + puțin DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.