17 definiții pentru înțepeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPENI, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. Tranz. și refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. 3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + țeapăn.

ÎNȚEPENI, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. Tranz. și refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. 3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + țeapăn.

înțepeni [At: VARLAAM, C. II, 86 / V: (înv) ~țăp~ / Pzi: ~nesc / E: în- + țeapăn] 1 vi A deveni rigid Si: a încremeni, a înlemni. 2 vi A nu mai mișca. 3-4 vtr A (se) prinde bine în ceva Si: a (se) fixa. 5 vr (Fig) A rămâne neclintit într-o hotărâre Si: a se încăpățâna. 6 vi (Irn) A adormi adânc. 7 vi (Pex) A muri. 8 vi (Înv) A avea un atac de epilepsie. 9 vr (D. oameni) A lua o poziție dârză în fața cuiva Si: (pop) a se înțepușa (5). 10 vr A se înfige în ceva. 11 vt A fixa bine un obiect astfel încât să nu mai aibă joc în locașul lui. 12 vr A rămâne afundat în noroi, în nisip etc. 13 vt A face să devină solid Si: a întări, a strânge. 14 vr (Înv; imp) A deveni mai tare, mai rezistent. 15-16 vr (Fig) A se (păstra sau) conserva mai bine.

ÎNȚEPENI, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, imobil, inert; a nu se mai putea mișca; a înlemni, a încremeni. Îi pieri orice grai și înțepeni tot, ca un lemn. GALACTION, O. I 298. Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, pîn-om sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înțepeni în căruță. CREANGĂ, O. A. 122. Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept. EMINESCU, O. I 99. ◊ Tranz. Crede, mîndro, n-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit Lîng-un păr, mîndro-nflorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. 2. Refl. Fig. A lua o poziție rigidă, dîrză. Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. I 198. Deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. Manea-n scări se-nțepenea. ALECSANDRI, P. P. 73. 3. Tranz. A fixa. Înnodă funia Sîmbotinei de belciugul de fier înțepenit în zid și plecă. MIHALE, O. 504. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 226. ◊ Refl. Barca lui se înțepenise între niște stînci. EMINESCU, N. 126.

A ÎNȚEPENI ~esc 1. intranz. 1) (despre corp sau părți ale lui) A-și pierde (temporar) capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori; a deveni țeapăn; a amorți. 2) (despre mortar, glod etc.) A trece în stare solidă; a se întări; a se învârtoșa; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face să devină țeapăn. 2) pop. (obiecte) A întări ca să nu se miște; a fixa. ~ un stâlp. /în + țeapăn

A SE ÎNȚEPENI mă ~esc intranz. A lua o poziție rigidă, rămânând ca înfipt. /în + țeapăn

înțepenì v. 1. a (se) face țeapăn; 2. a înfige.

înțepenésc v. intr. (vsl. o-cĭepĭenĭetĭ, d. cĭepĭenŭ, țeapăn; rus. [o-]cĭepenĭetĭ). Mă fac țeapăn (rigid): membrele cadavrelor înțepenesc. V. tr. Fac țeapăn, fixez: a înțepeni un par în pămînt. – În Btș. și înțepinez, pop. înță-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțepeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenesc, 3 sg. înțepenește, imperf. 1 înțepeneam; conj. prez. 1 sg. să înțepenesc, 3 să înțepenească

înțepeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenesc, imperf. 3 sg. înțepenea; conj. prez. 3 înțepenească

înțepeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenesc, imperf. 3 sg. înțepenea; conj. prez. 3 sg. și pl. înțepenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚEPENI vb. v. consolida, întări.

ÎNȚEPENI vb. 1. v. fixa. 2. a fixa, a pecetlui. (~ piatra pe mormânt.) 3. (MED.) v. anchiloza. 4. v. amorți. 5. v. înmărmuri. 6. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNȚEPENI vb. 1. a fixa, a imobiliza, a pironi, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a fixa, a pecetlui. (~ piatra pe mormînt.) 3. (MED.) a anchiloza, a prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.) 4. a amorți, a paraliza. (Gerul îi ~ buzele.) 5. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un erou din basme care a ~.) 6. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

înțepeni vb. v. CONSOLIDA. ÎNTĂRI.

A înțepeni ≠ a (se) dezmorți

Intrare: înțepeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepenire
  • ‑nțepenire
  • înțepenit
  • ‑nțepenit
  • înțepenitu‑
  • ‑nțepenitu‑
  • înțepenind
  • ‑nțepenind
  • înțepenindu‑
  • ‑nțepenindu‑
singular plural
  • înțepenește
  • ‑nțepenește
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțepenesc
  • ‑nțepenesc
(să)
  • înțepenesc
  • ‑nțepenesc
  • înțepeneam
  • ‑nțepeneam
  • înțepenii
  • ‑nțepenii
  • înțepenisem
  • ‑nțepenisem
a II-a (tu)
  • înțepenești
  • ‑nțepenești
(să)
  • înțepenești
  • ‑nțepenești
  • înțepeneai
  • ‑nțepeneai
  • înțepeniși
  • ‑nțepeniși
  • înțepeniseși
  • ‑nțepeniseși
a III-a (el, ea)
  • înțepenește
  • ‑nțepenește
(să)
  • înțepenească
  • ‑nțepenească
  • înțepenea
  • ‑nțepenea
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepenise
  • ‑nțepenise
plural I (noi)
  • înțepenim
  • ‑nțepenim
(să)
  • înțepenim
  • ‑nțepenim
  • înțepeneam
  • ‑nțepeneam
  • înțepenirăm
  • ‑nțepenirăm
  • înțepeniserăm
  • ‑nțepeniserăm
  • înțepenisem
  • ‑nțepenisem
a II-a (voi)
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
(să)
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
  • înțepeneați
  • ‑nțepeneați
  • înțepenirăți
  • ‑nțepenirăți
  • înțepeniserăți
  • ‑nțepeniserăți
  • înțepeniseți
  • ‑nțepeniseți
a III-a (ei, ele)
  • înțepenesc
  • ‑nțepenesc
(să)
  • înțepenească
  • ‑nțepenească
  • înțepeneau
  • ‑nțepeneau
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepeniseră
  • ‑nțepeniseră
înțăpeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțepeni, înțepenescverb

  • 1. intranzitiv A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi pieri orice grai și înțepeni tot, ca un lemn. GALACTION, O. I 298. DLRLC
    • format_quote Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, pîn-om sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înțepeni în căruță. CREANGĂ, O. A. 122. DLRLC
    • format_quote Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept. EMINESCU, O. I 99. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Crede, mîndro, n-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit Lîng-un păr, mîndro-nflorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fixa
    • format_quote Înnodă funia Sîmbotinei de belciugul de fier înțepenit în zid și plecă. MIHALE, O. 504. DLRLC
    • format_quote Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 226. DLRLC
    • format_quote Barca lui se înțepenise între niște stînci. EMINESCU, N. 126. DLRLC
    • 2.1. reflexiv figurat A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. I 198. DLRLC
      • format_quote Deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. DLRLC
      • format_quote Manea-n scări se-nțepenea. ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
      • diferențiere A lua o poziție rigidă, dârză. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + țeapăn DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.