12 definiții pentru înșirui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘIRUI, înșirui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

ÎNȘIRUI, înșirui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

înșirui [At: GOLESCU, Î. 60 / Pzi: înșirui, (înv) ~esc / E: în + șir + -ui] 1-4 vtr A (se) înșira (1-3, 5). 5 vr A se succeda. 6 vt A enumera.

ÎNȘIRUI, înșirui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la mărgele) A înșira. Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220. ♦ (Cu privire la alte lucruri) A așeza în șir. Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442. ◊ Refl. Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175. ♦ (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie. Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51. Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62. ◊ Refl. Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166. 2. A expune pe rînd, a enumera. Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87. 3. (Învechit) A înconjura, a îngrădi. Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47.

înșiruì v. a pune în șir: umblă înșiruiți ISP.

înșír, a v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s’a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir’te și șir’te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145).

2) șiruĭésc v. tr. V. înșiruĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșirui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înșirui, 3 înșiruie, imperf. 1 înșiruiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să înșirui, 3 să înșiruie

înșirui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înșirui, 3 înșiruie, imperf. 3 sg. înșiruia; conj. prez. 3 să înșiruie

înșirui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înșirui, 3 sg. și pl. înșiruie, imperf. 3 sg. înșiruia

înșirui (ind. prez. 1 sg. înșirui, 3 sg. și pl. înșiruie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘIRUI vb. 1. v. alinia. 2. v. înșira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.

ÎNȘIRUI vb. 1. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.) 2. a (se) înșira, (pop.) a (se) înfira. (A ~ mărgelele pe ață.) 3. a se înșira, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

Intrare: înșirui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruire
  • ‑nșiruire
  • înșiruit
  • ‑nșiruit
  • înșiruitu‑
  • ‑nșiruitu‑
  • înșiruind
  • ‑nșiruind
  • înșiruindu‑
  • ‑nșiruindu‑
singular plural
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
  • înșiruiți
  • ‑nșiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșirui
  • ‑nșirui
(să)
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruiam
  • ‑nșiruiam
  • înșiruii
  • ‑nșiruii
  • înșiruisem
  • ‑nșiruisem
a II-a (tu)
  • înșirui
  • ‑nșirui
(să)
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruiai
  • ‑nșiruiai
  • înșiruiși
  • ‑nșiruiși
  • înșiruiseși
  • ‑nșiruiseși
a III-a (el, ea)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
(să)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
  • înșiruia
  • ‑nșiruia
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruise
  • ‑nșiruise
plural I (noi)
  • înșiruim
  • ‑nșiruim
(să)
  • înșiruim
  • ‑nșiruim
  • înșiruiam
  • ‑nșiruiam
  • înșiruirăm
  • ‑nșiruirăm
  • înșiruiserăm
  • ‑nșiruiserăm
  • înșiruisem
  • ‑nșiruisem
a II-a (voi)
  • înșiruiți
  • ‑nșiruiți
(să)
  • înșiruiți
  • ‑nșiruiți
  • înșiruiați
  • ‑nșiruiați
  • înșiruirăți
  • ‑nșiruirăți
  • înșiruiserăți
  • ‑nșiruiserăți
  • înșiruiseți
  • ‑nșiruiseți
a III-a (ei, ele)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
(să)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
  • înșiruiau
  • ‑nșiruiau
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruiseră
  • ‑nșiruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșirui, înșiruiverb

  • 1. A înșira mărgele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșira
    • format_quote Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220. DLRLC
    • 1.1. A așeza în șir, la rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442. DLRLC
      • format_quote reflexiv Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. DLRLC
      • format_quote reflexiv Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175. DLRLC
    • 1.2. (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie. DLRLC
      • format_quote Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51. DLRLC
      • format_quote Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62. DLRLC
      • format_quote reflexiv Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166. DLRLC
  • 2. figurat A expune pe rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87. DLRLC
  • 3. învechit Înconjura, îngrădi. DLRLC
    • format_quote Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47. DLRLC
etimologie:
  • În + șir + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.