18 definiții pentru încetinat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încetinat, ~ă a [At: MÎNDRESCU, L. P. 212 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + cetină + -at] (D. brazi) Cu multe ramuri.

încetinat a. inrămurat: brad încetinat. POP. [V. cetină].

încetinát, -ă adj. Acoperit de cetină: un brad încetinat.

ÎNCETINI, încetinesc, vb. IV. Tranz. A reduce viteza, intensitatea etc.; a potoli, a domoli; p. ext. a întârzia, a amâna. – Din încet (după încetinei).

încetini [At: OLLĂNESCU, H. O. 53 / V: ~teni, (rar; cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: încet] 1 vt(f) (C. i. lucruri în mișcare) A face să scadă din viteză. 2 vt A face să scadă din intensitate Si: a domoli. 3 vr A se face mai încet. 4 vt (Pex) A întârzia. 5 vt (Pex) A amâna.

ÎNCETINI, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel).

ÎNCETINI, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să fie (să meargă etc.) mai încet, a micșora (viteza, intensitatea etc.), a potoli, a domoli; p. ext. a întîrzia, a amîna. Mai spre inima satului, camionul își încetini goana și tractoriștii începură să cînte un cîntec de luptă, de-al muncitorilor. MIHALE, O. 465. ◊ Intranz. Încetini și trecu la pas prin gloată. DUMITRIU, N. 28. ◊ Fig. Cuvintele se răreau de la sine, încetinind ca niște care încărcate cu snopi de umbră și trase de niște boi cuminți. ARGHEZI, P. T. 136. – Variantă: încetina (ARGHEZI, P. T. 118) vb. I.

A ÎNCETINI ~esc tranz. A face să se desfășoare mai încet. ~ viteza. /Din încet

încetinésc v. tr. Fac maĭ încet: a încetini mersu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încetini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinesc, imperf. 3 sg. încetinea; conj. prez. 3 încetinească

încetini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinesc, imperf. 3 sg. încetinea; conj. prez. 3 sg. și pl. încetinească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCETINI vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

ÎNCETINI vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 3. a amîna, a întîrzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încetinat, -ă, încetinați, -te, adj. – Cu cetină; plin de ace de brad: „Voi, doi brazi încetinați, / Ce focu’ vă legănați?” (Papahagi, 1925: 180). – Din în- + cetină „ac de brad” (< sl. četina) + suf. -at (MDA).

încetinat, -ă, adj. – Cu cetină; plin de ace de brad: „Voi, doi brazi încetinați, / Ce focu’ vă legănați?” (Papahagi 1925: 180). – În- + cetină „ac de brad” (< sl. četina) + -at.

Intrare: încetinat
încetinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încetinat
  • ‑ncetinat
  • încetinatul
  • încetinatu‑
  • ‑ncetinatul
  • ‑ncetinatu‑
  • încetina
  • ‑ncetina
  • încetinata
  • ‑ncetinata
plural
  • încetinați
  • ‑ncetinați
  • încetinații
  • ‑ncetinații
  • încetinate
  • ‑ncetinate
  • încetinatele
  • ‑ncetinatele
genitiv-dativ singular
  • încetinat
  • ‑ncetinat
  • încetinatului
  • ‑ncetinatului
  • încetinate
  • ‑ncetinate
  • încetinatei
  • ‑ncetinatei
plural
  • încetinați
  • ‑ncetinați
  • încetinaților
  • ‑ncetinaților
  • încetinate
  • ‑ncetinate
  • încetinatelor
  • ‑ncetinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)